John Nash, cel mai controversat laureat al premiului Nobel, a fost un matematician american specializat în teoria jocului, geometria diferențială și ecuațiile diferențiale parțiale. Viața lui Nash, lupta sa cu schizofrenia, a reprezentat subiectul filmului ”A Beautiful Mind” ( ”O minte sclipitoare”), film ce a fost nominalizat pentru opt categorii la premiile Oscar, câștigând patru dintre acestea.
Cine a fost John Forbes Nash?
John Nash s-a născut în 13 iunie 1928 într-o familie americană ce punea foarte mult accent pe educația și formarea copiilor. Părinții săi, John Nash Senior și Virginia Martin, au remarcat încă din copilărie faptul că Johnny (așa cum îl alintau) are un intelect de excepție și, cu iubire și afecțiune, l-au susținut în tot ceea ce a dorit să facă.
Cel mai mult îi plăcea să lucreze și să se joace singur. Era introvertit și evita compania altor copii. Sora lui mai mică, Martha, spunea despre John că este un copil diferit și că de multe ori părinții o puneau să facă lucruri pentru el sau să-i facă cunoștință cu alți copii. Ea nu vroia să facă acest lucru pentru că nu dorea ca partenerii săi de joacă să-și dea seama că fratele ei are un comportament diferit.
Părinții au fost mereu preocupați de educația fiului lor. Îi puneau la dispoziție enciclopedii, cărți științifice și îi angajaseră meditatori.
În perioada liceului nu i-au fost remarcate calitățile, profesorii acestuia punând mai mult accent pe dificultățile sale la nivel social. La școală era considerat un aiurit inadaptat. Treptat însă Nash a devenit conștient de superioritatea sa intelectuală, comparativ cu cea a colegilor săi, iar acest lucru l-a făcut să fie un individ arogant.
După finalizarea studiilor liceale lui John Nash i se arată noi oportunități. A primit burse la Harvard și Princeton. Optează pentru Princeton, decizie care s-a dovedit a fi una bună deoarece aici viziunea privind formarea viitorilor specialiști era total diferită față de cea de la Harvard. Se punea mai puțin accent pe notele obținute și se miza foarte mult pe creativitate și originalitate.
John Nash a avut șansa de a intra în contact cu personalități de excepție din domeniul matematicii, iar acest lucru a contribuit foarte mult la dezvoltarea sa.
În cadrul universității a lucrat la teoria sa despre echilibru și a dezvoltat un joc pe care l-a numit simplu ”Nash”. Jocul de strategie face repede înconjurul campusului, și îl ajută pe John Nash să devină destul de popular în rândul colegilor săi. Obține un doctorat și publică articole în reviste de prestigiu.
După ce a terminat doctoratul, Nash se mută în Boston unde devine profesor la facultatea din cadrul Institutului Tehnologic Massachusetts (MIT). Chiar dacă ceilalți profesori erau deranjați de aroganța acestuia, totuși l-au acceptat datorită geniului său. Face descoperiri importante în domeniul matematicii, iar în anul 1958 este prezentat în revista Fortune ca fiind una dintre cele mai strălucitoare stele din domeniul matematicii.
În anul 1959 soția sa îl internează într-un spital de boli mintale, cu diagnosticul de schizofrenie.
Schizofrenia lui John Nash
Diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, la vârsta de 31 de ani, John Nash ajunge să fie internat forțat în spitale de psihiatrie.
Comportamentul lui Nash este decris de către soția sa ca fiind nesigur, ea menționând că acesta a început să vorbească cu personaje imaginare.
Și prietenii îi observă comportamentul bizar atunci când, în ajunul Anului Nou, acesta se prezintă la petrecere îmbrăcat ca un bebeluș și stă toată noaptea cu degetul în gură, cuibărit în brațele soției sale.
Renunță pentru o perioadă să predea cursul despre teoria jocului, însă se reîntoarce la catedră în perioada examenelor. Comportamentul său continuă să fie neadecvat. El susține că extratereștrii îi trimit mesaje criptate prin intermediul ziarului The New York Times. De asemenea, crede că toți bărbații care aveau cravate roșii erau parte a unei grupări comuniste îndreptate împotriva lui.
În timp ce susține un discurs se oprește și spune că a apărut pe coperta unei reviste, deghizat în preot. Refuză poziția prestigioasă oferită de Universitatea din Chicago pe motiv că urmează să devină împăratul Antarcticii. Ulterior i-a scris unui matematician o scrisoare în patru culori în care susținea că extratereștrii îi distrug cariera.
După ce a demisionat de la MIT călătorește în Europa. După o perioadă în care stă în Paris este arestat de poliția franceză și deportat în America. Reîncepe să meargă la Princeton unde ține prelegeri despre numerologie. Vorbește despre sine la persoana a treia, scrie cărți poștale cu mesaje ciudate și inițiază apeluri telefonice către membri familiei sale folosindu-se de nume fictive.
Petrece mulți ani internat, iar aici, pe lângă medicamente, îi sunt administrate terapii de șoc cu insulină. Ce înseamnă acest lucru? Pacientul este injectat cu doze mari de insulină pentru a-i fi indusă coma. Colegii săi nu au fost de acord cu acest tip de tratament și decid să trimită o scrisoare spitalului în care solicită medicilor să îi protejeze mintea.
Este externat după șase luni, iar familia declară că arăta foarte rău. Călătorește din nou în Europa de unde trimite către familie cărți poștale cu ilustrații bizare și mesaje criptate.
Se reîntoarce în Statele Unite și primește tratament antipsihotic. Acest lucru îl ajută deoarece starea sa se îmbunătățește semnificativ. După aproximativ un an renunță la tratament, iar simptomele reapar. Acum începe să audă voci și are iluzii optice.
Din anul 1970 refuză să mai urmeze tratament.
Vorbește despre situația sa și spune că gândirea delirantă avea legătură cu nefericirea personală și cu dorința sa de a se simți important, de a-i fi recunoscute meritele. De asemenea, afirmă că nu a auzit voci până prin anul 1964, iar în spital era mereu internat forțat. Mărturisea că de unul singur, treptat, a reușit să respingă influențele delirante.
După 1970 revine la Princeton și mâzgâlește tot felul de lucruri pe tablă. Lucrează singur la probleme de matematică, iar în anii 80 reușește să-și învingă problemele psihice. Învață să ignore vocile pe care le auzea.
Pe la finalul anilor 80 învață să folosească emaiulu reușind astfel să intre în legătură cu alți matematicieni.
În anul 1994 este laureat al premiului Nobel în științe economice. Mulți oameni ai fost uimiți de faptul că o persoană diagnosticată cu SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ a reușit să se recupereze și să primească un premiu atât de important.
Și fiul lui John Nash este diagnosticat cu schizofrenie. Decedează, împreună cu soția sa, în anul 2015, în urma unui accident de mașină.
În anul 2001 apare filmul ”A Beautiful Mind”, film care prezintă evenimente reale din viața lui John Nash. ”A Beautiful Mind” câștigă, în anul 2002, patru premii Oscar.
Sursa:
www.wikipedia.org
www.historia.ro
