Este pedofilia o alegere conștientă sau nu?

În contextul informațiilor și întâmplărilor prezentate în media în ultima perioadă cu siguranță ne-am pus întrebarea: ”Ce este pedofilia?” Este vorba oare despre o tulburare mintală sau mai degrabă despre o orientare sexuală? Este pedofilia o alegere, un stil de viață?

În prezent sunt încă controverse legate de acest subiect. Un lucru este cert: pedofilia nu este un stil de viață ci este definită ca fiind atracția sexuală continuă pentru copiii aflați la vârsta prepubescentă.

Este o alegere conștientă? Răspunsul este: NU pentru că niciun om nu poate alege propria sexualitate, indiferent că vorbim despre persoanele heterosexuale sau homosexuale, așa cum niciun individ nu își alege să sufere de o boală sau alta.

Ce este pedofilia?

Pedofilia este considerată a fi o parafilie, o condiție în care excitarea și satisfacția sexuală a unui individ depind de un comportament sexual care este atipic și extrem.

Potrivit definiției pedofilia este o fantezie sau un act de activitate sexuală cu copii care în general au vârsta mai mică de 13 ani.

pedofilia Statisticile arată că majoritatea pedofililor sunt bărbați și ei pot fi atrași atât de subiecții de gen feminin cât și de cei de gen masculin. Această problemă poate fi diagnosticată la indivizii care sunt dispuși să dezvăluie această parafilie, dar și la persoanele care neagă orice fel de atracție sexuală față de copii, în ciuda existenței unor dovezi evidente care indică contrariul celor spuse de ei.

La nivel mondial abuzul sexual asupra copiilor constituie o proporție semnificativă a actelor infracționale raportate.

Trebuie specificat că pentru adolescenții care au 17, 18 ani, interesul sexual sau implicarea într-un act sexual cu o persoană de 12 sau 13 ani poate să nu îndeplinească criteriile clinice pentru o tulburare pedofilă. Însă, criteriile juridice pot diferi de cele psihiatrice.

Ce putem spune despre un pedofil?

 

Așa cum menționam anterior, cei mai mulți pedofili sunt bărbați. Ei pot fi atrași de fete, de băieți sau chiar de ambele sexe. În cele mai multe cazuri pedofilul NU este necunoscut victimei sale. El poate fi un membru al familiei, un prieten de familie sau o autoritate (de exemplu un profesor, un antrenor etc).

Privirea copilului sau atingerea sa sunt mai frecvent întâlnite decât contactul sexual. Există pedofili care sunt atrași doar de copiii cu care se află în legătură directă (de exemplu incestul).

În foarte multe cazuri pedofilul amenință copilul că îi va face rău fizic dacă va dezvălui cuiva ceea ce se întâmplă între ei.

Ceea ce trebuie reținut este că, cursul pedofiliei este unul cronic, iar indivizii dezvoltă adesea abuz/dependență de substanțe sau pot face depresie. Diferitele probleme familiale, istoricul personal al abuzului sexual sau conflictele maritale sunt frecvent întâlnite în cazul acestor persoane.

Există o serie de tulburări comorbide și vorbim despre: tulburarea de atenție/hiperactivitate, anxietatea sau tulburarea de stres posttraumatic.

 

Care sunt cauzele pedofiliei?

 

Din păcate cauzele pedofiliei și a altor parafilii nu sunt cunoscute. Nu este încă clar dacă există o bază genetică sau este un comportament învățat. Un isoric al abuzului sexual în rândul copiilor poate fi un factor în dezvoltarea pedofiliei.

Modelele de învățare comportamentală sugerează că un copil care este victimă sau observator al comportamentelor sexuale necorespunzătoare va învăța să imite și va dezvolta ulterior un comportament similar. Aceste persoane sunt lipsite de contacte sociale sau contacte sexuale normale și, drept urmare, caută satisfacerea prin mijloace mai puțin acceptabile din punct de vedere social.

Pe de altă parte, studiile fiziologice s-au concentrat asupra relației dintre hormoni, comportament și sistemul nervos central, cu un interes deosebit față de rolul agresiunii. Persoanele pot deveni conștiente de interesul lor sexual față de copii în perioada pubertății. Pedofilia poate fi o afecțiune ce durează toată viața, dar tulburarea pedofilă include elemente care se pot schimba în timp, de exemplu stesul, tulburările psihosociale etc.

 

Diagnostic

 

pedofilia Utilizarea pe scară largă a pornografiei infantile reprezintă un marker de atracție sexuală pentru copii și poate reprezenta singurul indicator al acestei tulburări. Cu toate acestea, utilizarea pornografiei infantile (chiar dacă este ilegală) în sine nu îndeplinește criteriile pentru tulburarea pedofilă.

Dacă o persoană neagă atracția sexuală față de un minor, dar circumstanțele sugerează contrariul, anumite instrumente de diagnosticare pot ajuta la confirmarea acestei atracții.

Criteriile clinice pentru diagnosticarea (așa cum apar în Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, ediția 5 – DSM IV) tulburării pedofile sunt:

1. Fanteziile sau comportamentele sexuale care implică activitate sexuală cu un copil prepubescent (cu vârsta mai mică de 13 ani) pentru o perioadă de cel puțin șase luni;

2. Aceste acte au dus la afectarea semnificativă din punct de vedere clinic în mai multe domenii existențiale: social, ocupațional, personal sau în alte domenii importante de funcționare;

3. Persoana are cel puțin 16 ani și este cu cel puțin 5 ani mai mare decât copilul care este ținta fanteziei sau comportamentelor sale (excludem adolescenții mai în vârstă care se află într-o relație cu o persoană de 12 sau 13 ani).

Identificarea unui individ ca potențial pedofil este uneori dificilă pentru practicienii din domeniul sănătății. Dacă aceștia au suspiciuni rezonabile cu privire la abuzul sexual sau fizic asupra unui copil ei trebuie să raporteze acest lucru autorităților. Menționăm că persoanele care se confruntă cu această situație caută foarte rar de bună voie ajutor.

Foarte important este ca un diagnostic de tulburare pedofilă să precizeze dacă persoana este atrasă exclusiv de copii sau nu, genul de care este atras individul și dacă nevoile sexuale sunt limitate la incest.

În cazul în care un individ este bănuit de pedofilie, interviurile, supravegherea sau înregistrările obținute în cazul unei anchete pot fi extrem de utile pentru diagnosticarea acestei tulburări. De asemenea, utilizarea pe scară largă a pornografiei infantile este un indicator pentru diagnostic.

Am spus că pedofilia este o parafilie, iar parafiliile ca grup au o rată ridicată de comorbiditate între ele și o rată de comorbiditate cu anxietatea, depresia majoră, tulburările de dispoziție sau abuzul de substanțe.

 

 

 

Sursa:

 

https://www.psychologytoday.com/conditions/pedophilia

http://www.msdmanuals.com/professional/psychiatric-disorders/sexuality,-gender-dysphoria,-and-paraphilias/pedophilic-disorder

https://medium.com/pedophiles-about-pedophilia/pedophilia-as-a-mental-disorder-65dff4bcbb7

 

 

 

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *