Avem tendința, de multe ori, să tratăm separat corpul și psihicul, ca și cum ele ar aparține unor persoane diferite. Atunci când ceva este în neregulă cu noi, creierul trimite tot felul de semnale pe care suntem tentați să nu le luăm în seamă.
Somatizarea este o reacție a corpului care apare atunci când intensitatea emoțiilor depășește pragul suportabil al unei persoane. Nerezolvarea problemelor reale de identitate, decompensarea sistemului nervos, neacceptarea situațiilor din viață, cum ar fi divorțul sau pierderea unei ființe dragi, sunt doar câteva dintre cauzele ce pot face organismul să somatizeze.
Persoanele care se află într-o astfel de situație vor solicita, adesea, tratament medicamentos în concordanță cu acuzele somatice. Se întâmplă însă ca medicamentele prescrise să rezolve doar pentru moment problema. Ulterior vor merge să solicite o altă și altă opinie medicală pentru a-și confirma propriile convingeri legate de îmbolnăvire. Consecințele acestui demers sunt reflectate în faptul că, cu cât vor merge la mai mulți medici, cu atât li se vor recomanda investigații suplimentare, iar posibilitatea de a primi mai multe tratamente alternativ este extrem de mare. Din acest motiv, se întâmplă să apară simptome colaterale, determinate de uzul atâtor substanțe medicamentoase.
Potrivit studiilor, rata de răspândire a acestei probleme variază între 0,2 – 2% în cazul femeilor și sub 0,2% în cazul bărbaților.
Practic, somatizarea este o manifestare vizibilă a ceva care este invizibil. Atunci când ne confruntăm cu o afecțiune ar trebui să ne întrebăm care sunt emoțiile care ne depășesc? Căror trăiri nu reușim să le facem față? De obicei, persoanele acordă atenție exclusiv manifestărilor somatice și refuză adesea explicațiile psihologice.