Asch a încercat să surprindă modul în care oamenii au tendința de a-și forma primele impresii cu privire la o persoană pe care nu o cunosc, urmărind să elucideze rolul pe care aceste prime informații îl au.
În acest sens, el a realizat un experiment în care le-a propus subiecților o listă ce cuprindea câteva caracteristici ale unei persoane fictive (deci, complet necunoscută subiectului). Astfel, primul grup de subiecți a primit o listă ce începea cu trăsături ce aveau o conotație pozitivă (de exemplu: inteligent, muncitor etc) și se termina cu trăsături ce aveau o conotație negativă (de exemplu: impulsiv, încăpățânat etc). De cealaltă parte, celălalt grup a primit o listă care cuprindea aceleași trăsături însă ordinea era inversă: mai întâi erau specificate trăsăturile cu conotație negativă (de exemplu: invidios, încăpățânat etc) și spre finalul listei apăreau cele cu conotație pozitivă (de exemplu: muncitor, inteligent etc).
În continuare, Asch le prezintă tuturor subiecților o listă ce cuprindea perechi antonime de trăsături (de exemplu: sociabil vs. nesociabil etc), și le solicită să aleagă pentru fiecare pereche trăsătura care se potrivea cel mai bine pentru a descrie persoana fictivă prezentată în prima fază a experimentului. La final subiecții furnizau o descriere liberă a persoanei respective.
Rezultatele experimentului indică următoarele aspecte:
- subiecții care în prima etapă au primit lista pe care erau menționate mai întâi trăsăturile pozitive și spre finalul ei cele negative, au ales din cea de-a doua listă (cea cu perechile de antonime) trăsăturile pozitive;
- subiecții care au primit inițial lista ce începea cu trăsăturile negative, au ales din lista a doua trăsăturile negative.
De asemenea, Asch a identificat că primele informații influențau sensul atribuit informațiilor ulterioare. De exemplu, subiecții care au fost informați la început că persoana fictivă este inteligentă, au interpretat ”încăpățânarea” ca fiind ”gândire coerentă”, deci într-o manieră pozitivă. De cealaltă parte, subiecții care primeau informația potrivit căreia persoana fictivă este invidioasă, echivalează ”încăpățânarea” cu ”a fi mărginit”.
Concluziile acestui experiment evidențiază rapiditatea și ușurința cu care subiecții și-au format impresii despre o persoană pe care nu o cunosc și în legătură cu care dețineau doar câteva informații sumare.