Liza este o femeie atentă, responsabilă, ”care face lucrurile bine” și căreia îi plăcea să știe că totul este în ordine. La locul lui. Asta îi dă o stare de bine, de confort.
Într-o zi, înainte să plece la cumpărături, în minte i-a apărut un gând: ”Dacă nu am închis aragazul?!”. Și s-a întors de la scara. A verificat. Era închis. A plecat, dar pe drum, gândul a revenit: ” „Dar dacă totuși…?”
În următoarea zi a verificat de două ori. A treia zi, de cinci ori. După o lună, plecatul de acasă devenise un ritual lung și foarte obositor.
Și ce crezi? În timp au apărut și alte gânduri: ”Dacă supăr/rănesc pe cineva fără să vreau?!”, ”Dacă mă îmbolnăvesc pentru că nu m-am spălat suficient pe mâini?”
Undeva în sinea ei Liza știa că aceste gânduri par exagerate, dar pur și simplu nu le putea opri. Și mai ales, nu putea opri FRICA pe care o simțea. Așa că făcea ce părea logic și ce îi asigura un oarecare confort: verifica, se spăla, repeta, încerca să „neutralizeze” gândurile.
Doar că ele se întorceau și mai puternice. Devenise o ”relație”. Una disfuncțională. Una care o făcuse pe Liza să nu mai vrea să plece din casă.
Aceasta este esența Tulburării obsesiv-compulsive:
- Obsesiile = gânduri intruzive, nedorite („dacă…?”)
- Compulsiile = comportamente sau ritualuri care reduc anxietatea (verificări, spălat, reasigurări)
O să spui: toți avem de multe ori astfel de gânduri, iar eu o să confirm: așa este, toți le avem în anumite situații de viață și problema nu este gândul în sine ci relația pe care o avem cu acest gând.
Tulburarea Obsesiv-Compulsivă nu are o cauză singulară. De cele mai multe ori sunt mai mulți factori implicați: anumite circuite cerebrale „hiperactive” (mai ales cele legate de control și pericol), nevoia mare de control, toleranță scăzută la incertitudine („trebuie să fiu sigur 100%”), responsabilitate exagerată („dacă nu verific, e vina mea dacă se întâmplă ceva”), traiul în medii unde greșelile erau sancționate de fiecare dată fără prea multe explicații, stres intens sau schimbări majore. Uneori poate debuta după o perioadă de vulnerabilitate emoțională.
Vreau să reții un aspect foarte important: Compulsiile funcționează pe termen scurt.
În exemplul pe care ți l-am prezentat, Liza se simțea mai bine după ce verifica. Dar ce mesaj învață creierul? Acesta: „ah, pericolul era real, bine că ai verificat.” Și data viitoare trimite gândul și mai puternic.
Și uite așa se creează lanțul de interacțiune: gând → anxietate → ritual → ușurare → întărirea gândului
Cum pot gestiona?
Așa cum îți spuneam mai sus, nu gândul în sine este problema ci relația pe care o am cu el. Așa că, relația este cea care trebuie schimbată. Și uite câteva idei care pot ajuta:
1. Expunere + prevenția răspunsului
- te expui la gând/situație (ex: pleci fără să verifici de 5 ori)
- NU faci ritualul
La început evident anxietatea crește, dar cu timpul va scădea natural pentru că mesajul pe care creierul îl înregistrează este că pericolul nu este real.
2. Acceptarea gândurilor
Aceepți că sunt niște gânduri, nu niște adevăruri și în loc de: „Oare am lăsat aragazul deschis?” îți spui: „Observ că mintea mea produce un scenariu de pericol.”
Pare o diferență foarte mică, dar în timp va avea un impact foarte mare în schimbarea relației.
3. Renunțarea la nevoia de control total
Tulburarea Obsesiv Compulsivă spune: „Trebuie să fii 100% sigur că nu se întâmplă nimic rău”, dar nimeni nu poate avea vreodată această certitudine. Așa că mă pot gândi doar că: „Pot să merg mai departe chiar dacă nu sunt complet sigură”, iar asta nu înseamnă că sunt neglijentă, doar accept un nivel normal de risc. Așa cum facem atunci când conducem mașina sau plecăm de acasă fără să verificăm de 100 de ori și avem încredere că lucrurile sunt ok.
4. Înțelegerea a ce protejează, de fapt, TOC-ul
Asta pentru că TOC nu apare „din nimic”. De obicei se leagă de lucruri importante pentru persoană. De exemplu, în povestea Anei:
- îi pasă să nu rănească pe nimeni
- vrea să fie responsabilă
- vrea să facă lucrurile corect
Și ce face TOC-ul? Deturnează aceste valori și le transformă în reguli rigide de tipul: „Dacă îți pasă, trebuie să verifici de 10 ori” sau „Dacă ești responsabilă, nu ai voie să greșești”, și atunci Ana învață că : „Pot să fiu o persoană responsabilă și grijulie fără să trăiesc în frică constantă”.
Practic: nu lupți cu valorile, ci cu modul rigid în care TOC te face să le trăiești
Iulia
