Povestea incredibilă a lui Phineas Gage

Povestea lui Phineas Gage prezintă cazul unei persoane care a suferit schimbări majore de personalitate în urma unor traumatisme cerebrale. Cazul său a rămas în analele medicinei drept una dintre marile curiozități din toate timpurile, ”o parte vie a folclorului medical”.

Povestea lui Gage a influențat discuțiile despre creierul uman (secolul XIX), fiind probabil primul caz care a sugerat rolul creierului în determinarea personalității dar și modificările pe care deteriorarea acestuia le poate avea asupra personalității.

Cum a început povestea lui Phineas Gage?

Phineas Gage a fost primul dintre cei cinci copii ai lui Jesse Eaton Gage și Hannah Trussell Gage din Grafton Country, New Hampshire.

Povestea cazului său începe în 13 septembrie 1848, atunci când Gage suferă un accident îngrozitor.

Gage a fost maistru și conducea o echipă de muncitori în construcții de căi ferate. La momentul accidentului, acesta se afla împreună cu echipa sa în Vermont unde lucrau la o cale ferată. Sarcina lui era să plaseze explozibil în rocile de pe traseu pentru a le degaja.

El pregătea locul prin compactarea unei găuri cu pulbere explozivă, folosindu-se de un fier de tasare. În timp ce făcea acest lucru, se pare că o scânteie de la fierul de tasare a aprins pulberea și a determinat explozia. Suflul exploziei a lansat tija de fier prin obrazul stâng al lui Phineas Gage, zdrobindu-l, penetrându-i creierul și ieșind prin partea superioară a craniului. Explozia a fost extrem de puternică. După ce i-a străpuns craniul, fierul a căzut la 25 de metri distanță.

Nu se cunoaște cu certitudine dacă Phineas Gage și-a pierdut sau nu cunoștința în timpul impactului. Cert este că, la câteva minute după, acesta s-a ridicat și, ajutat de câțiva colegi, s-a deplasat pe picioare până la carul cu boi ce urma să-l ducă până la Cavendish. Orașul este situat în statul Vermont și se afla la aproximativ 1,2 kilometri distanță de locul accidentului.

Ajuns acasă a fost văzut de doctorul din Cavendish. Acesta i-a curățat rănile, i-a îndepărtat mici fragmente de os și a încercat să închidă rana din partea superioară a craniului. După câteva zile de la accident, se spune că, creierul lui Phineas Gage a fost infectat de o ”ciupercă”, iar el a intrat într-o semi-comă.

Familia și prietenii credeau că nu va supraviețui și s-au pregătit pentru înmormântare. Însă, el și-a revenit în mod miraculos. La aproximativ o lună după accident s-a ridicat din pat și a mers să se plimbe.

Descrierea cazului lui Phineas Gage

La ceva vreme după evenimentul din 13 septembrie 1848, doctorul Harlow trimite poveste lui Gage, sub forma unei scrisori, editorului de la Boston Medical and Surgical Journal. Sub denumirea de ” caz până în prezent de neegalat”, raportul conținea câteva detalii neurologice și a fost privit inițial cu scepticism deoarece se credea că nimeni nu poate supraviețui unui astfel de accident.

În raportul trimis, Harlow notase faptul că, o tijă de fier a trecut prin lobul stâng anterior al cerebelului, a rupt creierul în porțiuni considerabile și a afectat globul ocular stâng.

În anul 1850, J. Henry Bigelow, profesor de chirurgie la Universitatea Harvard, a publicat un al doilea raport cu privire la acest caz. Deși raportul inițial, emis de Harlow, a fost privit cu neîncredere, raportul făcut de Bigelow a fost acceptat de către comunitatea medicală.

Dar ce s-a întâmplat cu Phineas Gage?

Potrivit lui Harlow, acesta a reușit să-și păstreze deplin rațiunea, lucru infirmat de soția și oamenii apropiați lui Gage. Aceștia din urmă au remarcat că există schimbări majore la nivelul personalității sale.

Din spusele lor reiese că acesta este cu totul schimbat. Dacă înainte de accident era o persoană harnică, serioasă, acum colegii nu-l mai recunoșteau. Ei spuneau că ”nu mai este cu adevărat Gage”. Comportamentul său era unul bizar: avea un limbaj decenzurat (complet diferit de cel dinainte de accident), părea lipsit de respect față de cei din jur, era capricios și certăreț și de cele mai multe ori comportamentul era similar celui al unui copil.

Pentru că schimbările erau marcante, îi era imposibil să-și reia jobul. Povestea spune că Gage a călătorit în Europa încercând să câștige bani prin prezentarea tijei de fier care a cauzat accidentul. El însuși s-a afișat ca o curiozitate la Circul Barnum din New York.

Detaliile poveștii sale sunt încă contestate. Se presupune că, din anul 1851 până înainte de moartea sa, Phineas Gage a lucrat ca instructor auto. La un moment dat, prin anul 1859, din cauza deteriorării stării sale de sănătate, el a mers să locuiască împreună cu mama sa. A decedat pe 20 mai 1860, în San Francisco, la 13 ani de la accident. Motivul ar fi fost complicațiile apărute ca urmare a unor crize de epilepsie.

În 1867, corpul lui Gage a fost deshumat din cimitirul Lone Mountain Cemetery din San Francisco. Cumnatul său i-a luat craniul și tija de fier. În prezent acestea se află la Muzeul de Anatomie Warren la Harvard University School of Medicine.

De ce este importantă povestea lui Phineas Gage?

Chiar dacă Phineas Gage nu a fost primul om al cărui craniu a fost străpuns de un obiect străin și el nu este primul care a reușit să supraviețuiască unui astfel de accident, totuși cazul său este important pentru medicină. De ce? Pentru că, pentru prima dată, dovezile empirice indică existența unei legături între personalitatea unui individ și traumatismele craniene suferite de acesta.

Până la cazul său nu se cunoștea că anumite părți ale creierului îndeplinesc anumite funcții. Deteriorarea lobului frontal al lui Gage a dus la pierderea inhibiției sociale rezultând un comportament total inadecvat.

Din notițele făcute pe seama acestui caz știm că lui Phineas Gage i-a fost ”avariat” craniul în 3 locuri:

• o rană mică sub osul zigomatic din stânga (osul obrazului),
• o alta la nivelul osului din spatele orbitei ochiului,
• și o a treia (și cea mai mare) la nivelul părții superioare a craniului.

Rana prin care tija de fier a ieșit a fost enormă și nu s-a vindecat. Ea poate fi văzută și astăzi ca având o formă relativ neregulată.

În anul 1994, Hannah Damasio și colegii săi de la Universitatea Iowa, au folosit tehnici neuroimagistice pentru a reconstrui craniul lui Gage. Concluzia a fost că partea cea mai afectată a creierului a fost cea a cortexului prefrontal, explicând de ce personalitatea sa suferise o modificare radicală.

Cazul lui Phineas Gage a adus contribuții importante în domeniul neurologiei. Publicarea (în 1868) unui raport privind modificările de personalitate ale lui Gage a fost totuși semnificativ deoarece a coincis cu rapoartele altor neurologi în ceea ce privește efectele leziunilor asupra comportamentului.

În anul 1865, Paul Broca (1824-1880) a descris centrul vorbirii situat în emisfera stângă, la persoanele dreptace. În prezent regiunea este cunoscută sub numele de ”aria lui Broca”.

John Hughlings-Jackson (1835-1911) a fost primul care a lansat ipoteza că, condițiile psihopatologice pot fi corelate cu leziuni ale creierului. El localizează cortexul auditiv, iar în anul 1864 a confirmat concluziile lui Broca și anume: la oamenii dreptaci vorbirea este localizată într-o zonă specifică din lobul temporal stâng.

Concluzia este că, povestea cazului lui Phineas Gage este una dintre primele care furnizează dovezi legate de implicarea cortexului frontal în personalitate.

Sursa:

https://neurophilosophy.wordpress.com/2006/12/04/the-incredible-case-of-phineas-gage/

https://en.wikipedia.org/wiki/Phineas_Gage