”Inconștientul este asemănător unui cerc mare care ar include conștiința ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conștiință fără o preparație inconștientă, în timp ce inconștientul se poate lipsi de stadiul conștient, având totuși o valoare psihică. Inconștientul este psihicul însuși în realitatea esențială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca și aceea a realității exterioare, iar conștiința informează despre el într-un fel atât de incomplet ca și organele noastre de simț despre lumea exterioară.”
Sigmund Freud, ”Psihologia vieții cotidiene”
Din necesități practice, Freud, propune noțiunea de INCONȘTIENT.
În mod normal, cunoaștem inconștientul doar în calitate de conștient, adică după ce el a cunoscut o transformare sau o traducere în conștient.
Admiterea existenței inconștientului este necesară și legitimă:
– necesară deoarece datele inconștientului sunt în mare măsură lacunare și produc acte psihice care, pentru a putea fi explicate, au nevoie de alte acte despre care conștientul nu deține informații. Trebuie specificat că nu ne referim doar la actele ratate, la vise sau la simptomul psihic și fenomenul obsesional. Experiența noastră de zi cu zi ne-a familiarizat oarecum cu idei despre proveniența cărora nu cunoaștem detalii.
Toate aceste acte conștiente vor rămâne de multe ori de neînțeles. În fiecare moment conștientul va cuprinde doar un mic conținut, iar din acest fapt rezultă că, cunoașterea conștientă ar trebui să se afle în cea mai mare parte a timpului în stare de latență.
– legitimă – conștiința permite oricărui individ doar cunoașterea propriilor stări psihice, iar faptul că și omul de lângă noi are conștiință este o concluzie trasă pe baza manifestărilor perceptibile ale acestuia. Astfel reușim să-i înțelegem comportamentul.
Freud conceptulizează inconștientul ca fiind unul dintre sistemele pe care el le-a descris în cadrul primei sale teorii asupra aparatului psihic. Practic, ceea ce a încercat să sublinieze este că, psihismul nu este reductibil la conștient și că sunt conținuturi care devin accesibile conștiinței doar după ce sunt depășite rezistențele.
Deci, inconștient este tot ceea ce nu este conștient. Mai exact, tot ceea ce nu este, la momentul prezent, în câmpul conștiinței.