Robert Sternberg, în urma studiilor sale în domeniul psihologiei, emite ideea potrivit căreia dragostea poate fi privită ca un triunghi. El pornește de la premisa că dragostea reunește trei registre: afectiv, fizic și spiritual.
Așadar, potrivit concepției sale, dragostea este asemănătoare unui triunghi ale cărui vârfuri sunt:
- pasiunea – componenta motivațională care reflectă în principal atracția sexuală;
- intimitatea – componenta emoțională ce se referă la dorința de a fi împreună cu celălalt și de a împărtăși experiențe fericite sau neplăcute;
- angajamentul – componenta cognitivă care include decizia de a fi împreună cu celălalt, decizia de a continua relația chiar și în momentele de criză.
Dacă luam în calcul teoria triunghiulară a dragostei, am putea spune că există mai multe tipuri de dragoste, după cum unul sau altul dintre aceste registre este prevalent. Însă, e bine de știut că o relație bazată pe un singur element are mai puține șanse de supraviețuire, motiv pentru care este indicat ca aceste elemente să se împletească. Cele mai durabile și fericite cupluri sunt cele care combină echilibrat aceste trei componente fundamentale ale dragostei. Astfel va lua naștere ceea ce Sternberg numește dragostea desăvârșită.
Împletirea componentelor modelului triunghiular al lui Sternberg duc la obținerea a șapte tipuri de dragoste:
- dragostea romantică – implică intimitate și pasiune
- infatuarea – pasiune
- dragostea fără intimitate și angajament
- simpatia sau dragostea sigură, lipsită de pasiune sau angajament
- dragostea stupidă – relația superficială
- dragostea vidată – decizia de a iubi o persoană, nu implică intimitate sau pasiune
- dragostea camaraderească – implică prietenii de lungă durată care se pot finaliza cu o căsătorie însoțită de stingerea treptată a pasiunii.
În anul 1973, John Alan Lee, identifică în urma studiilor sale, trei stiluri primare de dragoste: Eros (dragostea pasională), Ludus (dragostea ca joacă) și Storge (dragostea prietenească). Combinate ele formează stiluri secundare precum: Mania (dragostea posesivă), Pragma (dragostea practică) și Agape (dragostea altruistă).
Dragostea pasională caracterizeză indivizii care caută partenerii ce reprezintă pentru ei idealul fizic. În cadrul stilului de dragoste Ludus, indivizii încearcă să controleze implicarea lor în relație. Ei sunt de obicei angrenați în mai multe relații, evită gelozia, iar relațiile lor sunt mai ales de scurtă durată. Storge este dragostea bazată pe prietenie. Acești indivizi sunt de obicei afectuoși și încearcă să se implice gradual în relație. Dragostea posesivă este caracteristică indivizilor care au nevoie frecvent de asigurări din partea partenerilor, presupune implicări emoționale intense, iar indivizii sunt geloși și chiar obsesivi. Agape este dragostea altruistă, acea dragoste în care persoanele iubesc fără a avea așteptări din partea partenerului. Dragostea practică presupune căutarea acelui partener care corespunde dorințelor sale, având un anumit nivel educațional, statut sau orientare religioasă.
Se pare că există diferențe între femei și bărbați în ceea ce privește stilurile de dragoste. Astfel, bărbații sunt mai înclinați spre stilul Ludic, fiind mai predispuși să se joace în relațiile lor și să se implice în mai multe relații extraconjugale decât femeile. De cealaltă parte, femeile adoptă în mai mare măsură stilul Eros, Storge, Pragma și Mania.