”Cine poate spune cu exactitate unde se termină culoarea violet și unde începe cea portocalie într-un curcubeu? Vedem deslușit diferențele dintre culori, dar unde anume încep ele să treacă dintr-una în cealaltă? La fel se întâmplă cu luciditatea și nebunia.”
Herman Melville
Mereu oamenii s-au arătat preocupați de conceptul răului și erau de-a dreptul fascinați de cei despre care se credea că personifică răul.
Când spui despre cineva că este psihopat te gândești la o persoană care întruchipează răul, îți vin în minte imagini ca cea a lui Hannibal Lecter, Ted Bundy sau chiar a lui Râmaru, cel mai cunoscut criminal în serie din România.
Dar cum reacționezi când afli că psihopatul poate să trăiască alături de tine?
Este de notorietate recentul caz de la Caracal. Toate posturile de știri au prezentat versiunea oficială și anchetele paralele și fiecare dintre noi ne-am putut face o părere.
Ai răpit, agresat, ucis și incinerat un om, ești un monstru pentru societate…un psihopat. Cât sânge rece să ai? Cum poți fi capabil de o astfel de faptă? Au fost clipe lungi de tăcere. Suntem în siguranță? Cum identificăm un astfel de om?
Au fost multiple dezbateri legate de societate, de vecinii ”monstrului”, de indiferența și tăcerea lor. De ce oamenii nu au vorbit până acum mai ales că se cunoștea faptul că era agresiv (din informațiile apărute reiese că chinuia și ucidea animale – câini).
Cine este oare acel om? Este un psihopat, un criminal în serie? Oare cât a ucis înainte de a se afla? Nu știm, ancheta încă nu s-a terminat, dar poate că vom afla.
La câteva zile după ce recunoaște crimele, în presă apare informația potrivit căreia ar fi avut, în urmă cu zece ani, opt internări la psihiatrie cu diagnosticul de tulburări de comportament secundare abuzului de alcool, pe fondul unei personalități dizarmonice. Au trecut opt ani de la ultima internare…
Ce este psihopatia? Cum sunt psihopații?
Conceptul de psihopatie apare pentru prima data menționat în scrierile grecilor antici. În cartea ”Caracterele”, filosoful Teofast (371 – 287 î.e.n) descrie o serie remarcabila de 30 de temperamente morale. El vorbește aici despre ”individul fără scrupule” pe care îl descrie ca fiind acea persoană care va merge și va împrumuta și mai mulți bani de la un creditor pe care niciodată nu l-a plătit, dând dovadă de un tupeu fantastic.
În 1801 Philippe Pinel, medic francez, notează în jurnalul său de activitate conceptul de ”manie sans delir” (manie fără delir) după ce observă cum, în fața sa, un bărbat extrem de calm dar cu foarte mult sânge rece, lovește un câine până când acesta moare. Remarcăm o asemănare cu personajul descris în primele rânduri ale articolului nostru – plăcerea în a face rău animalelor.
Un rol important în studiul psihopatiei îl are Hervey Cleckley care în cartea ”Masca sănătății mentale”, apărută în anul 1941, conturează un set de elemente care sunt specifice personalității psihopatului.
În Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale – DSM V psihopatia nu mai apare ca diagnostic distinct, unul dintre motivele pentru care s-a renunțat la acest lucru este reprezentat de faptul că aceasta este considerată a fi mai degrabă o trăsătură de personalitate.
Psihopatul este o persoană inteligentă, lipsită de sentimentul de rușine, empatie, emoție, este egocentric și are un șarm superficial, interacționează cu ceilalți, spune povești și este amabil. Toate acestea sunt mimate având scopul de a crea o imagine care să nu le permită celorlalți să-și dea seama de cum este el în realitate.
Imprevizibil, iresponsabil, manipulator și cu un stil de viață schimbător individul psihopat nu ține niciodată cont de norme sau reguli și are o înclinație mare spre comiterea de infracțiuni.
Un psihopat va avea mereu o părere bună despre el și o încredere exagerată în forțele proprii. Este capabil să poarte discuții amuzante cu cei din anturaj. Putem să-l considerăm a fi un adevărat cameleon social.
Deci, psihopatia este o afecțiune care influențează comportamentul unei persoane din punct de vedere emoțional, interpersonal, stil de viață, fiind un amestec periculos de deșeuri ale personalității.
Foarte important de menționat faptul că principala caracteristică a psihopatiei NU este comportamentul antisocial ci deteriorarea emoțională. Un psihopat nu va fi niciodată interesat de iubire, moarte sau valorile morale.
Psihopații nu trăiesc în spitalele de psihiatrie, așa cum am putea crede. Mai degrabă sunt în afara acestora, în familii, pe stradă, în diverse contexte de lucru, iar masca socială pe care o poartă îi fac să fie dificil de identificat de către anturaj.
Ei bine, dacă la nivel social se pot ascunde în spatele unei măști, în familie sunt dominanți, terorizează persoanele alături de care trăiesc, amenință, hărțuiesc, șantajază, iar, de frică, familia păstrează secretul.
Psihopatul poate să devină obsedat de victima sa și va ajunge să o considere un bun personal de la care este îndreptățit să primească tot ce își dorește.
Prins asupra unei fapte nu va recunoaște nimic în prima fază. Un specialist experimentat va ști să expună problema și este posibil să obțină câteva elemente, dar niciodată întrg adevărul. Nu se va considera vinovat de faptele sale și tendința este de a-I desconsidera pe ceilalți.
Psihopatia nu se vindecă. Este mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei. Se estimeză că incidența tinde să varieze între 1-3% la bărbați și 0,5-1% la femei.
Puterea de convingere a psihopaților este incomparabilă, iar abilitățile lor psihologice de descifrare sunt legendare.
Bibliografie: K. Hurton – ”Înțelepciunea psihopaților.”, Editura Globo