Tulburările de somn

Somn = stare fiziologică normală și periodică de repaus caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise. Aceasta este definiția somnului, potrivit DEX. Sau, așa cum spune Thomas Dekker, ”somnul este lanțul de aur care ține sănătatea și trupul împreună.” Somnul este absolut necesar pentru o bună funcționare a corpului și minții. Un somn insuficient sau redus calitativ poate avea efecte negative asupra individului.

Întâmpinați probleme atunci când încercați să adomiți? Reușiți să adormiți dar doar pentru scurt timp? Vi s-a spus adesea că noaptea vă ridicați din pat și mergeți prin casă? Atunci este foarte posibil să aveți o tulburare de somn.

Potrivit DSM IV, tulburările de somn pot fi împărțite în patru categorii:

1.Tulburări de somn primare:

– DISOMNII -anomalii în cantitatea/calitatea somnului

– PARASOMNII – comportament anormal sau evenimente fiziologice ce apar în asociere cu somnul

2. Tulburările de somn în legătură cu o altă tulburare mentală – perturbare de somn ce rezultă dintr-o tulburare mentală diagnosticabilă

3. Tulburare de somn datorată unei condiții medicale generale

4. Tulburarea de somn indusă de o substanță.

DISSOMNIILE

sunt tulburări primare ale inițierii și menținerii somnului sau de somnolență excesivă
se caracterizează printr-o perturbare în cantitatea, calitatea sau reglarea somnului.

INSOMNIA PRIMARĂ – acuza predominantă în acest caz o constituie dificultatea în inițierea sau menținerea somnului sau un somn nereconfortant, pentru o perioadă de cel puțin o lună de zile. Acest tip de perturbare cauzează disconfort și deteriorare semnificativă în mai multe domenii de funcționare ale persoanei. Pentru a putea pune diagnosticul de insomnie, este foarte important ca modificările să nu survină exclusiv în cursul unei narcolepsii, a unei tulburări de somn în legătură cu respirația, a unei tulburări de ritm circadian sau al unei parasomnii.

Insomnia este cea mai frecventă tulburare de somn și are multiple cauze de apariție. De exemplu, situațiile stresante de viață, depresia, anxietatea, programul dezordonat etc.

HIPERSOMNIA PRIMARĂ – elementul esențial al acesteia este reprezentat de somnolența excesivă, pentru cel puțin o lună de zile. Aceasta se manifestă fie prin episoade prelungite de somn nocturn sau chiar în cursul zilei. Durata episodului de somn major este de 8 -12 ore urmată de o trezire dificilă.

Hipersomnia este o tulburare de somn mai puțin întâlnită comparativ cu insomnia. Aceasta poate să reprezinte un simptom pentru apneea de somn sau pentru o problemă de natură psihologică (depresia sau anxietatea).

NARCOLEPSIA – atacuri irezistibile, recurente, de somn reconfortant ce survin zilnic, timp de cel puțin 3 săptămâni. Implică prezența uneia sau a ambelor dintre:

catalepsie = scurte episoade de pierdere bilaterală a tonusului muscular, cel mai adesea în asociere cu o emoție intensă
intruziuni recurente de elemente ale somnului cu mișcări oculare rapide în tranziția de la somn la vigilitate, manifestate prin halucinații hipnopompice sau hipnagogice, sau paralizie de somn.

Important de specificat faptul că acest tip de somn poate surveni în timpul activităților zilnice uzuale (de exemplu în timp ce subiectul lurează sau își conduce mașina etc). Se instalează rapid, este însoțit de vise, iar în momentul trezirii persoana este dezorientată.

TULBURĂRILE RITMULUI CIRCADIAN (SOMN-VEGHE) – pattern persistent sau recurent de întrerupere a somnului care rezultă dintr-o inadecvare între sistemul somn – vigilitate și solicitările externe referitoare la orarul și durata somnului.

Există câteva subtipuri ale tulburării ritmului circadian de somn:

fază de somn întârziat – se caracterizează printr-o întârziere a ritmului circadian, inclusiv a ciclului somn – vigilitate, în raport cu cererile societății;
decalaj de fus orar – ciclul circadian de somn – vigilitate endogen este normal, iar tulburarea apare din conflictul dintre patternul de somn și vigilitate generat de sistemul circadian și patternul de somn cerut de o zonă orară nouă;
tipul de lucru în ture – chiar dacă ritmul circadian somn – vigilitate este normal, tulburarea se instalează atunci când apare un conflict între ritmul normal și cel cerut de lucrul în ture.

PARASOMNIILE

Se caracterizează prin evenimente comportamentale sau fiziologice anormale ce survin în asociație cu somnul, cu stadiile specifice somnului sau cu tranziția somn-vigilitate

COȘMARUL – deșteptări repetate din perioada de somn major sau din ațipeli, cu evocarea imediată a unor vise terifiante ce implică de regulă amenințări la supraviețuire, securitate sau stima de sine. La trezirea din visul terifiant individul devine rapid orientat și agil, însă experimentarea visului cauzează detresă.

TEROAREA DE SOMN – se referă la apariția repetată a deșteptărilor bruște ce încep de regulă cu un strigăt de panică. Pentru a pune diagnosticul de teroare de somn trebuie îndeplinite următoarele criterii:

episoade recurente de trezire bruscă din somn, ce survin de regulă în prima treime a episodului de somn major și încep cu un strigăt de panică;
frică intensă și semne de excitație vegetativă (tahicardie, respirație rapidă, transpirație etc) în cursul fiecărui episod;
lipsa relativă de reactivitate la eforturile altora de a calma individul;
niciun vis nu este evocat în detaliu – există amnezie pentru episod;
episodul cauzează detresă sau deteriorare semnificativă în mai multe domenii de funcționare;
perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe sau condiții medicale.

SOMNAMBULISMUL – episoade repetate de comportament motor complex inițiat în timpul somnului. Criteriile de diagnostic pentru această tulburare sunt următoarele:

episoade repetate de ridicat din pat în timpul somnului și mers împrejur, ce apar de regulă în prima treime a somnului;
în timp ce somnambulează, persoana are o față rigidă, inexpresivă, este relativ nonreactivă la eforturile altora de a comunica cu ea și poate fi trezită doar cu mare dificultate;
în momentul trezirii subiectul are amnezie pentru episod;
timp de mai multe minute după trezirea din episodul de somnambulism nu va exista nicio deteriorare a activității mentale sau a comportamentului;
somnambulismul cauzează detresă;
perturbarea de somn nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe sau unei condiții medicale generale.

Tulburările de somn pot fi diagnosticate în baza descrierii problemei de către persoana în cauză, sau pe baza istoricului medical al acestuia.