Tulburarea schizoafectivă: criterii de diagnostic, subtipuri

Tulburarea schizoafectivă – element esențial: o perioadă neîntreruptă de maladie în cursul căreia, la un moment dat, există un episod depresiv major, maniacal sau mixt.

Trebuie menționat faptul că în timpul aceleiași perioade de maladie sunt prezente idei delirante sau halucinații, timp de cel puțin două săptămâni, în ABSENȚA unor simptome afective.

Pentru a putea pune diagnosticul de tulburare schizoafectivă, elementele estențiale TREBUIE să apară în cursul unei singure perioade neîntrerupte de maladie.

Ce înseamnă ”perioadă de maladie”?

Perioada de maladie = perioada de timp în cursul căreia persoana continuă să prezinte simptome active sau reziduale de maladie psihotică.

La unii indivizi această perioadă poate dura ani sau chiar zeci de ani.

tulburarea schizoafectivăFaza maladiei cu simptome afective și psihotice se caracterizează prin faptul că sunt satisfăcute criteriile pentru faza activă a schizofreniei dar și cele pentru episodul depresiv major, maniacal sau mixt.

Durata minimă a unui episod schizoafectiv este de aproximativ o lună de zile.

!!! Un element esențial al episodului depresiv major îl constituie fie prezența dispoziției depresive, fie diminuarea interesului sau plăcerii, însă atunci când vorbim despre tulburare schizoafectivă, episodul depresiv major TREBUIE să includă dispoziția depresivă.

Exemple de cazuri:

  1. O persoană are halucinații și idei delirante timp de două luni. Apoi apare un episod depresiv major. Împreună acestea durează trei luni. După acest timp, persoana se recuperează total din episodul depresiv major, însă ideile delirante și halucinațiile continuă să fie prezente timp de o lună. În acest caz diagnosticul este de tulburare schizoafectivă.
  2. O persoană cu un istoric de patru ani de simptome active și reziduale de schizofrenie dezvoltă pentru o perioadă de cinci săptămâni un episod depresiv major. În acest caz diagnosticul este de schizofrenie cu tulburare depresivă FAS (deoarece episodul depresiv major nu apare pentru o perioadă substanțială de timp și atunci nu putem spune că persoana are tulburare schizoafectivă).

Subtipuri

  1. Tipul bipolar – se aplică în cazul în care un episod maniacal sau un episod mixt fac parte din tabloul clinic;
  2. Tipul depresiv – se aplică dacă din tabloul clinic fac parte doar episoade depresive.

Diagnosticul de tulburare schizoafectivă poate duce la:

  • reducerea activității profesionale
  • restrângerea contactelor sociale
  • dificultăți de autoîngrijire
  • creșterea riscului de suicid
  • apariția, pe parcursul vieții, a unor episoade de tulburare afectivă sau schizofrenie.

Diagnostic diferențial:

  • cu schizofrenia – unde simptomele afective au o durată mai scurtă decât durata totală a perturbării și survin doar în cazul fazelor prodromală și reziduală;
  • cu tulburarea afectivă cu elemente psihotice – unde simptomele psihotice survin exclusiv în cursul perioadei de perturbare afectivă.

Criterii de diagnostic:

A) O perioadă neîntreruptă de maladie în cursul căreia, la un moment dat, există fie un episod depresiv major, fie un episod maniacal, fie un episod mixt;

!!! Cu mențiunea că EPISODUL DEPRESIV MAJOR TREBUIE SĂ INCLUDĂ DISPOZIȚIA DEPRESIVĂ !!!

B) În cursul aceleiași perioade de maladie ideile delirante sau halucinațiile au existat timp de cel puțin două săptămâni în ABSENȚA unor simptome afective proeminente;

C) Simptomele care satisfac criteriile pentru un episod afectiv sunt prezente pentru o perioadă substanțială din durata totală a perioadei active și reziduale a maladiei;

D) Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe sau unei condiții medicale generale.

!!! De reținut: atunci când se pune diagnosticul de tulburare schizoafectivă TREBUIE să fie specificat tipul acesteia: bipolar sau depresiv

 

 

Sursa:   DSM IV

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *