” Oare am încuiat ușa? Mă întorc să verific.” Trebuie să mă spăl din nou pe mâini. Dacă am luat vreun microb?” ”Mâine trebuie să mă trezesc devreme să apuc să fac curat înainte să plec, altfel îmi va merge prost toată ziua.” ”Oare am închis aragazul?”
Tulburarea obsesiv – compulsivă face parte din categoria tulburărilor anxioase și se caracterizează prin obsesii (care cauzează o anxietate sau detresă marcantă) și/sau prin compulsii (care servesc la neutralizarea anxietății).
– elementul esențial: prezența obsesiilor sau compulsiilor recurente care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de timp sau pentru a cauza o deteriorare semnificativă. Într-un anumit moment, persoana suferindă, recunoaște că acestea sunt excesive și nejustificate.
Obsesiile: idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca fiind intrusive și inadecvate și care cauzează anxietate sau detresă marcantă. Cele mai frecvente obsesii sunt:
- gândurile în legătură cu contaminarea (de exemplu subiectul crede că se contaminează dacă strânge mâna cuiva);
- necesitatea de a pune lucrurile într-o anumită ordine (de exemplu poate să apară detresa dacă lucrurile nu sunt puse simetric);
- dubitații repetate (de exemplu se întreabă dacă a efectuat sau nu un oarecare act);
- impulsuri agresive sau oribile (de exemplu acela de a spune obscenități în biserică);
- imagerie sexuală
Este puțin probabil ca obsesiile să se refere la probleme din viața reală. De cele mai multe ori subiectul încearcă să le ignore sau să le neutralizeze cu un alt gând sau acțiune).
Compulsii: comportamente repetitive (de exemplu: ordonarea lucrurilor, spălatul excesiv pe mâini) sau acte mentale (de exemplu: număratul, rugatul) al căror scop este acela de a preveni sau de a reduce anxietatea sau detresa. În cele mai multe cazuri subiecții se pot simți obligați să efectueze compulsia pentru a reduce detresa care acompaniază o obsesie sau pentru a preveni un eveniment sau situație temută. Uneori sunt efectuate acte rigide sau stereotipe, iar indivizii sunt incapabili să justifice de ce fac acest lucru.
Compulsiile sunt fie excesive, fie nu au nicio legătură în mod realist cu ceea ce sunt destinate să neutralizeze sau să prevină. Cele mai frecvente compulsii sunt: spălatul, număratul, verificatul, solicitarea de asigurări, ordonarea.
Există o serie de elemente asociate acestei tulburări. Menționăm:
- evitarea situațiilor care implică conținutul obsesiilor;
- preocupări hipocondriace, culpa, un sentiment patologic de responsabilitate și perturbări de somn;
- uz excesiv de alcool sau medicamente;
- efectuarea compulsiilor poate ocupa foarte mult timp și poate interfera cu viața socială sau profesională a individului;
- tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi asociată cu tulburarea depresivă majoră, cu alte tulburări anxioase, cu tulburarea de comportament alimentar sau cu unele tulburări de personalitate.
Sursa: DSM IV