Solomon Shereshevsky – memorie superioară sau tehnică de memorare?

Solomon Veniaminovich Shereshevsky (1886 – 1958) cunoscut și ca ”S” sau ”Sh” a fost un jurnalist și un mnemonist rus al anilor ’20.

Mnemonist – individ care are abilitatea de a-și aminti liste neobișnuit de lungi de date (de exemplu: nume necunoscute, liste de numere etc).

Copilăria și-a petrecut-o într-o mică comunitate evreiască din Rusia. Încă de atunci părea a fi diferit de copiii de vârsta lui datorită experiențelor sale de sinestezie.

Ce este sinestezia?

 

Shereshevsky  – este o particularitate neurologică în care un simț este perceput în mod spontan prin intermediul altui simț. Adică, o persoană cu sinestezie poate face asociații automate între diferite modalități senzoriale.

– Cauzele exacte de apariție a acesteia nu sunt încă elucidate, deși de-alungul timpului au fost lansate mai multe ipoteze. Una dintre acestea asociază apariția sinesteziei cu rețelele neuronale încrucișate.

– există aproximativ 35 de subtipuri de sinestezie, iar cea mai frecvent întânită este asocierea între culoare și sunet.

Revenim la Shereshevsky…

 

Shereshevsky avea o imaginație foarte bogată. El susținea că uneori mintea sa produce imagini negative sau distrugătoare. De multe ori, atunci când era pus să citească un text, întâmpina probleme deoarece cuvintele scrise îi distrăgeau atenția.

În viața de zi cu zi avea dificultăți în recunoașterea fețelor, pe care le considera schimbătoare.

El povestea că, la un moment dat, a dorit să-și cumpere o înghețată. A mers la vânzător și l-a întrebat ce fel de înghețată are. Acesta i-a spus că are înghețată de fructe. Tonul pe care i-a vorbit a fost interpretat de Shereshevsky ca fiind similar cu ”o grămadă de cărbuni, de cenușă neagră” și din acest motiv a refuzat să mai cumpere înghețată de la acea persoană.

Laboratorul lui Luria

 

 ShereshevskyShereshevsky a participat la numeroase studii legate de comportament, majoritatea fiind realizate de neuropsihologul Alexander Luria. Timp de 30 de ani Luria i-a urmărit în mod constant comportamentul. Încă de la început a remarcat faptul că Shereshevsky era diferit de ceilalți participanți la studiile sale deoarece memoria acestuia era diferită.

Pentru că a fost fascinat de acest aspect, Luria a început să testeze memoria lui Shereshevsky. Primul său instinct a fost să încerce să găsească limitele acestuia. În acest sens, Luria citea liste de numere și cuvinte și îl punea pe S. să le memoreze. Îndiferent cât de lungă era lista Shereshevsky reușea să o memoreze și să o repete fără niciun fel de problemă.

Pentru neuropsiholog acest lucru a fost de-a dreptul surprinzător deoarece, cercetarea clasică asupra memoriei realizată de Ebbinghaus a concluzionat că abilitatea de a-ți aminti o listă scade pe măsură ce lista crește. Nu era și cazul lui Shereshevsky.

În anul 1968, Luria ajunge la concluzia că memoria lui Shereshevsky nu are limite. Singura mențiune pe care a dorit să o facă era că, atunci când lista este citită este necesar să existe o pauză de trei sau patru secunde între fiecare element din serie.

Interesant este că după cinsprezece ani de la prima citire a listelor Shereshevsky putea să și le amintească, deși în acest interval de timp listele nu au mai fost reluate.

 ShereshevskySe poate spune că acesta ar putea fi cazul perfect al unui individ cu memorie superioară. 

Pentru că a fost pasionat de acest caz, Luria a continuat să-l analizeze. El a descoperit că Shereshevsky a folosit o tehnică asemănătoare cu metoda Loci, metodă ce poate fi găsită în majoritatea cărților despre îmbunătățirea memoriei.

Ce este tehnica Loci?

 

– este o modalitate de îmbunătățire a memoriei cu ajutorul căreia persoana trebuie să asocieze elementele pe care dorește să și le amintească mai târziu, cu anumite locuri dintr-o clădire sau dintr-o cameră. Ulterior, pentru a accesa informația, va trebui mai întâi să parcurgă mental ”calea amintirilor” și să vizualizeze locurile. Dacă metoda funcționează atunci informația pe care ai stocat-o în diferite locuri va reveni o dată cu amintirea locației.

– această metodă este foarte veche. Se pare că Cicero este cel care a recomandat-o deoarece în perioada sa conferențiarilor nu le era permis să folosească notițe. Pe vremea aceea tehnicile de memorare erau extrem de apreciate.

Tehnică de memorare sau memorie superioară?

 

Potrivit informațiilor oferite de Luria, Shereshevsky părea să fi descoperit singur tehnica Loci. Dacă așa stau lucrurile, atunci cum putem interpreta faptul că el a folosit o tehnică de memorare? Abilitatea lui a fost rezultatul unui antrenament, al unei abilități naturale sau a unei combinații între cele două?

Probabil că am putea răspunde la aceste întrebări dacă am încerca să observăm dacă oamenii obișnuiți ar putea fi instruiți să își amintească liste de numere, nume, locuri.

De exemplu, Shereshevsky a putut să memoreze un număr mare de matrice a câte 50 de numere dispuse astfel: pe 12 rânduri erau numere de câte 4 cifre, iar pe un rând erau numere de 2 cifre. Aceasta pare a fi o sarcină pe care cea mai mare parte a oamenilor nu ar putea să o facă.

Studiul lui Kenneth Higbee

 

Kenneth Higbee, profesor de psihologie la Universitatea Brigham Young a realizat un studiu la care participanții erau studenți. El a încercat să-i pregătească pe aceștia să învețe tehnici de memorare pentru a reuși să atingă performanța lui Shereshevsky.

Astfel, folosind un sistem mnemonic numit alfabet fonetic, Higbee a reușit să pregătească studenți obișnuiți să învețe matricea pe care Luria i-o dăduse spre memorare lui S. Aceștia au reușit să învețe matricea în 3 minute, adică un timp similar cu cel care i-a trebuit și lui Shereshevsky.

Totuși, este posibil ca în cazul lui Shereshevsky să fi fost vorba de ceva mai mult decât de o tehnică deoarece el a reușit să memoreze matricea și în sens invers, in coloane individuale sau în zig-zag.

Se pare că sinestezia oferă puteri superioare de imagistică mentală și am putea explica abilitatea lui Shereshevsky ca fiind o combinație între tehnica înnăscută și îndemânare.

Cercetările în domeniu au demonstrat că sinestezia este un fenomen real. Este involuntară, se dezvoltă la începutul vieții și pare a fi genetică.

Deci, este clar că priceperea lui S. poate implica și tehnici naturale. Pe parcursul vieții el a devenit un interpret profesionist de memorie și a învățat să folosească tehnici mnemonice standard. Însă, una dintre marile probleme cu care s-a confruntat a fost că, în timp ce sinestezia i-a dat puteri de vizualizare, el a avut dificultăți în a observa structura materialului pe care l-a memorat.

 

 

Sursa:

The vast memory of Solomon Shereshevsky

http://artofmemory.com/wiki/Solomon_Shereshevsky

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *