Sindromul Stockholm – atunci când victima empatizează cu agresorul

Sindromul Stockholm – se referă la comportamentul pe care o persoană (victimă) începe să-l manifeste față de o altă persoană (agresor). De exemplu, o persoană care a fost răpită va începe, în timp, să se identifice cu răpitorul său.

Se spune că…

În dimineața zilei de 23 august 1973 la Sveriges Kreditbank din Stockholm a avut loc un jaf armat. Doi hoți au pătruns în bancă și i-au amenințat cu arma pe toți cei care se aflau acolo în acel moment al zilei.

Sindromul StockholmPatru dintre angajați au fost luați ostatici și șase zile, cât timp au durat negocierile, au fost ținuți în subsolul băncii. Permanent au fost amenințați cu arma. La un moment dat li s-au legat centuri cu explozibil în jurul taliei, fiind amenințați că vor fi aruncați în aer dacă nu se supun.

Acest eveniment a câștigat o notorietate deosebită din cauza faptului că, contrar așteptărilor, ostaticii nu au dorit să colaboreze cu autoritățile. Mai mult de atât, ei au făcut front comun cu hoții considerând polițiștii ca fiind cei care doresc să le facă rău.

După cele șase zile de coșmar, ostaticii au fost eliberați și cei doi hoți au ajuns la închisoare. Interesant este faptul că niciunul dintre cei patru nu a dorit să depună mărturie împotriva agresorilor. Chiar au angajat avocați pentru a-i apăra.

!!! Cel mai interesant este faptul că una dintre victime s-a căsătorit cu unul dintre cei doi hoți.

Despre Sindromul Stockholm

Psihiatrul Nils Bejerot este cel care introduce denumirea de Sindrom Stockholm. Acesta a fost prezent atunci când autoritățile încercau să negocieze cu cei doi agresori eliberarea victimelor.

Deci, putem descrie Sindromul Stockholm ca o reacție emotivă ce apare ca urmare a unei traume ce are rolul de a te transforma în victimă. În momentul în care victima își simte viața în pericol, nivelul de stres este extrem de crescut. Fiecare om pus într-o astfel de situație va încerca să găsească un mecanism de apărare care să-l ajute să-i facă față.

Sindromul Stockholm este frecvent întâlnit în familiile în care există acte de agresivitate. Potrivit statisticilor, femeile sunt mai des agresate, iar tendința lor este de a găsi scuze partenerului abuzator.

Se ajunge în situația în care persoana abuzată ajunge să empatizeze cu persoana agresor.

Anna Freud în ”The Ego and It’s Mechanismes of Defense” (” Ego-ul și mecanismele sale de apărare”) vorbește despre femonenul identificării cu agresorul. Ea susține că scopul acestei identificări este dat de dorința victimei de a evita furia sau pedeapsa agresorului.

Potrivit Annei Freud identificarea, mai ales în cazul copiilor, se desfășoară sub forma unui proces de imitare. Ea oferă câteva exemple pentru a explica acest lucru.

De exemplu, cazul unei fetițe căreia îi era foarte tare frică de fantome. Din acest motiv, de fiecare dată când traversa holul casei imita gesturile fantomei. Un alt exemplu este cel al unui băiat pe care profesorul său îl duce la psiholog pe motiv că are un comportament nepotrivit în clasă. Adică, ori de câte ori i se făcea observație, băiatul se strâmba. În urma consultației, terapeutul remarcă faptul că, ceea ce profesorul a interpretat ca fiind un gest nepotrivit (copilul se strâmbă) este de fapt imitarea gesturilor sale. Se pare că profesorul provoacă angoasă copilului și acesta i-a preluat comportamentul pentru a putea face față situației.

Putem considera identificarea cu agresorul ca fiind o explicație plauzibilă pentru Sindromul Stockholm . Dacă facem referire la cazul jafului din Stockholm observăm că victimele manifestă sentimente negative față de autorități în timp ce sentimentele față de agresori sunt pozitive.

Potrivit explicațiilor oferite de psihiatrii, victimele devin recunoscătoare agresorilor deoarece, în ciuda amenințărilor cu moartea, ei decid să le țină în viață.

În viața de zi cu zi…

Sindromul Stockholm nu apare doar atunci când vorbim despre răpirea de persoane. El poate fi întâlnit frecvent în viața de zi cu zi, în cazul familiilor în care este prezent abuzul.

Sindromul StockholmDacă luăm exemplul unui cuplu în care femeia este agresată fizic de partenerul ei, vor remarca faptul că, în cele mai multe cazuri, ea decide să rămână în relație. Mai mult chiar, în fața altor persoane ea va scuza comportamentul partenerului ei: ”mă bate pentru că am greșit”, ”este violent pentru că mă iubește” etc.

Și copiii pot experimenta Sindromul Stockholm, în relația cu părinții sau cu tutorii lor. De exemplu, un copil care va experimenta o situație traumatică va avea tendința de a integra comportamentul, atitudinea sau convingerile agresorului său.

De multe ori, în cadrul jocului, copilul ”va pune în scenă” ceea ce experimentează. Să spunem că avem o fetiță în vârstă de 5 ani care este în mod frecvent agresată fizic de mama ei. Vom observa că, atunci când se joacă cu păpușile sale, joc în care ea are rolul de părinte, va avea tendința să fie autoritară și să pedepsească păpușile.

Copilul nu va contrazice niciodată părintele care îl pedepsește ci va încerca să se comporta astfel încât să nu-l mai supere.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *