Schizofrenia este o tulburare care durează cel puțin 6 luni și care implică existența pentru cel puțin o lună a două sau mai multe dintre simptomele fazei active: idei delirante, halucinații, limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau flagrant dezorganizat, simptome negative, acestea ducând la o deteriorare în funcționarea socială sau profesională a individului.
Generalități:
Simptomele caracteristice schizofreniei cuprind o serie de disfuncții cognitive și emoționale dintre care amintim: percepția, gândirea inferențială, limbajul și comunicarea, controlul comportamentului, afectul, fluența și productivitatea gândirii și limbajului, voința, impulsul și atenția.
Simptomele schizofreniei se împart în 2 categorii:
- simptome pozitive – par a reflecta un exces sau distorsiunea funcționării normale,
- simptome negative – par a reflecta diminuarea sau pierderea funcționării normale.
Simptome pozitive – distorsiunile din conținutul gândirii (idei delirante), distorsiunile percepției (halucinațiile), distorsiunile limbajului și procesului gândirii (dezorganizarea limbajului), distorsiunile autocontrolului și comportamentului (comportament catatonic sau flagrant dezorganizat).
– pot avea 2 dimensiuni:
- dimensiunea psihotică: idei delirante și halucinații
- dimensiunea dezorganizării: dezorganizarea limbajului și comportamentului.
Simptome negative – includ o restrângere în gama și intensitatea expresiei emoționale (aplatizarea afectivă), în fluența și productivitatea gândirii și limbajului (alogia) și în inițierea unei activități orientate spre un scop (avoliția).
Simptome pozitive
Ideile delirante = convingeri eronate care implică o interpretare falsă a percepției sau experiențelor. Conținutul lor poate include teme variate (de exemplu de persecuție, de referință, somatice, religioase sau de grandoare).
- de persecuție: individul crede că este urmărit, înșelat, spionat;
- de referință: individul crede că anumite gesturi sau pasaje dintr-o carte îi sunt direct adresate;
- bizare: de exemplu convingerea unei persoane că cineva i-a scos și înlocuit organele interne cu ale altcuiva, fără să-i lase nicio cicatrice;
- non-bizare: de exemplu convingerea unei persoane că este urmărită de poliție.
Halucinațiile = pot surveni în orice modalitate senzorială (pot fi auditive, vizuale, olfactive, tactile și gustative) DAR cel mai des întâlnite în cazul schizofreniei sunt halucinațiile auditive experimentate ca voci familiare sau non-familiare care sunt distincte de propriile gânduri.
Dezorganizarea gândirii = a fost considerată ca fiind cel mai important element al schizofreniei. Se referă mai mult la dezorganizarea limbajului care poate avea loc în diferite moduri:
- individul poate ”aluneca” de la un subiect la altul (”deraierea” sau ”relaxarea asociațiilor”);
- răspunsurile la întrebări pot fi doar indirect în legătură cu acestea sau pot să nu aibă nicio legătură (”tangențialitate”);
- limbajul poate fi atât de sever dezorganizat încât devine aproape incomprehensibil semănând cu afazia receptivă în dezorganizarea lingvistică (”incoerența”).
Comportament flagrant dezorganizat = aici există o varietate de moduri de manifestare, de la tonterii infantile până la agitație imprevizibilă. Apar probleme în comportamentul orientat spre un scop ducând la dificultăți în îndeplinirea activităților cotidiene (de exemplu menținerea igienei). Individul poate fi extrem de dezordonat sau se poate îmbrăca într-o manieră insolită (de exemplu mănuși și palton chiar dacă afară este o zi însorită). De asemenea, poate manifesta un comportament sexual inadecvat (de exemplu se masturbează în public).
Simptome negative
Aplatizarea afectivă este extrem de frecventă și este caracterizată prin faptul că faciesul pare a fi imobil și indiferent, cu contact vizual redus și reducerea limbajului. Individul poate zâmbi dar în cea mai mare parte a timpului expresivitatea emoțională este diminuată.
Alogia (sărăcirea limbajului) – se manifestă prin răspunsuri scurte, seci. Individul pare a avea o diminuare a stocului de idei care se reflectă în scăderea fluenței și productivității limbajului.
Avoliția – incapacitatea de a iniția și persevera în activități orientate spre scop. Persoana afectată poate sta așezată lungi perioade de timp și manifestă un interes scăzut în ceea ce privește participarea la activitățile sociale sau la muncă.
Simptomele negative sunt dificil de evaluat deoarece ele apar pe un continum de normalitate, sunt nespecifice și se pot datora unei diveristăți de alți factori (incluzând simptomele pozitive, efectele secundare ale unui medicament etc).
Sursa: DSM IV
