” Singura cale să ai un prieten este să fii unul.”
Ralph Waldo Emerson
Prietenia, așa cum o înțelegem fiecare dintre noi, are un rol important în viața noastră. Relațiile interpersonale reprezintă mediul propice pentru dezvoltarea personală. Nimeni nu poate trăi în solitudine, iar contactele cu ceilalți ne ajută să ne descoperim laturi care, poate, nici nu știam că există.
De obicei alegem să ne fie prieteni oameni cu care simțim că rezonăm, oameni care ne sunt aproape la nevoie și ne trag de mânecă atunci când greșim, oameni care ne dau încredere în noi.
Există persoane care spun că prieteniile din ziua de azi parcă nu mai seamănă cu cele din trecut. Ritmul tot mai alert al vieții de zi cu zi face ca oamenii să nu mai aibă timp să se întâlnească, iar prieteniile au devenit, oarecum, superficiale. Preferăm ”prieteniile virtuale”, conversațiile scrise. Ignorăm emoția reală a întâlnirii față în față. Cu toate acestea sunt prietenii care dăinuie de ani de zile și pe care timpul nu le-a schimbat. Sunt oameni care se văd rar, dar care prețuiesc fiecare clipă petrecută unii lângă alții.
Prietenia, această relație afectivă și de cooperare, în care oamenii își oferă suport, încredere, înțelegere, empatie, se bazează pe reciprocitate și loialitate.
Nu este drept să aștepți de la cineva ceva ce tu, la rândul tău nu poți oferi. Nu este drept să-i soliciți timpul lui, dacă tu nu îți poți face timp pentru el.
Am întâlnit oameni care îmi spuneau că au foarte mulți prieteni, cu unii se văd, cu alții nu s-au văzut de ani de zile, dar știu că există acolo pentru ei. Pe de altă parte, sunt și persoane care se ghidează după principiul ”prieteni puțini și buni”. De cealaltă parte sunt oamenii care, din cauza dezamăgirilor sau a așteptărilor prea mari pe care le-au avut, spun cu tristețe că ”nu mai am niciun prieten”. Măsurile extreme nu ar trebui să facă parte din viața noastră, în nicio situație.
Uneori avem așteptări nerealiste de la cel de lângă noi. Am vrea ca ei să fie mereu disponibili atunci când ne dorim. Ne este greu să privim viața celuilalt dincolo de prietenia noastră.
Au trecut prin viața mea mulți oameni. Unii sunt și acum, alții au făcut oprire scurtă, iar apoi au dispărut. Nu m-am simțit niciodată doar ”folosită”, nu am simțit niciodată că doar eu am oferit, deși, uneori mi se spunea asta. Am luat lucrurile așa cum au venit. A fost o experiență, și alta și alta. Atât.
Oamenii de calitate sunt încă în viața mea și cu siguranță și eu în viața lor. Pentru că prețuiesc o prietenie de calitate, am renunțat să mă gândesc că oamenii de lângă mine trebuie să îmi împărtășească totul și să fie disponibili pentru mine în fiecare secundă a vieții lor.
Te-a dezamăgit o dată? Iartă-l! Cu siguranță de multe ori a fost lângă tine. Avem tendința de a renunța mult prea ușor la oamenii din viața noastră. O prietenie curată, sinceră, se construiește în timp, iar durabilitatea ei depinde de fiecare dintre noi.
Prietenia există. Și dă culoare vieții!
