Gelozia – între normal și patologic

Tema geloziei a constituit unul dintre subiectele care au stârnit interes în literatura de specialitate încă din timpuri îndepărtate datorită faptului că este un fenomen ale cărui efecte au o complexitate deosebită atât pentru persoana geloasă cât și pentru partener.

Gelozia este considerată a fi una dintre emoțiile de bază ale ființei umane, fiind privită ca un fenomen asociat cu sentimente puternice (în special negative) și având efecte majore pentru individ. Ea este generată de posibila amenințare pe care individul o resimte la adresa sa, sau de pierderea reală sau imaginară a relației pe care acesta o are cu o persoană, din cauza apariției unei alte persoane considerate ca un potențial rival.

Perspective teoretice

Cercetarea acestui fenomen s-a realizat din mai multe perspective teoretice:

  • Abordarea dispozițională – a pus accentul pe diferențele individuale în ceea ce privește tendința de a trăi o astfel de stare;
  • Abordarea fenomenologică – sugerează că este importantă identificarea gândurilor și sentimentelor ce caracterizează experiențele individuale de gelozie;
  • Psihologia evoluționistă – scoate în prim plan ideea că femeile și bărbații nu au doar corpuri diferite ci și mințile lor sunt diferite, fiind postulată existența unei diferențe între cele două sexe în ceea ce privește gelozia și cauzele apariției ei. În acest sens, persoanele de gen masculin sunt interesate în primul rând de transmiterea genelor către urmași, motiv pentru care își vor proteja partenera de implicarea într-o altă relație, în timp ce femeile sunt interesate în special de creșterea copiilor, iar acest lucru le face să aibă drept scop acumularea de resurse necesare atingerii acestui scop. De aici rezultă că: femeile vor căuta parteneri care să susțină eforturile parentale, în timp ce bărbații caută partenere atrăgătoare capabile să le ofere posibilitatea transmiterii genelor spre generațiile viitoare;
  • Abordarea social-cognitivă – consideră că gelozia este un complex de gânduri, emoții și acțiuni care apar ca urmare a pierderii resurselor, amenințării stimei de sine sau a amenințării calității relației existente.

Componentele geloziei

Potrivit opiniei lui White (1981), gelozia are trei componente ce pot să apară simultan sau pot interacționa unele cu altele:

  • cogniția – apare atunci când persoana devine conștientă că există o amenințare la adresa partenerului, iar acest lucru implică apariția unor emoții negative ce duc la adoptarea unor strategii de coping din partea individului;
  • emoțiile – cele mai întâlnite sunt: furia, tristețea, teama și umilința, gelozia fiind asociată cu pierderea afecțiunii, respingere, suspiciune, insecuritate și anxietate;
  • comportamentele de coping

Gelozia normală vs. gelozia patologică

Putem spune că gelozia este un fenomen eterogen care include componente cognitive și comportamentale ce variază de la starea de normalitate la cea de patologie, având diferite grade de intensitate, persistență și înțelegere.

Putem defini gelozia normală ca fiind acel tip de gelozie care este considerat rațional. Această stare are atât efecte pozitive cât și efecte negative asupra individului și a relației sale, dar nu afectează foarte tare persoanele implicate. Orice persoană poate fi geloasă ocazional. Acest tip de gelozie este considerat a fi benefic într-o relație atunci când apare rar și are o intensitate scăzută.

De cealaltă parte, gelozia patologică sau gelozia irațională, reprezintă convingerea extremă a individului că partenerul îl înșală. Această convingere este asociată frecvent cu furia, depresia, verificarea și spionarea partenerului, indivizii fiind predispuși la anxietate severă și comportamente autodisctructive. Dacă în cazul geloziei normale persoanele își dau seama la un moment dat că bănuielile lor nu au un fond real, în cazul geloziei patologice acestea devin obsedate de temerile lor și caută în mod constant semne care să le confirme suspiciunile.

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *