Demența – diagnostic și tulburări asociate. Demența de tip Alzheimer

Demența se caracterizează prin dezvoltarea a numeroase deficite cognitive, incluzând deteriorarea memoriei. Acestea se pot datora: efectelor fiziologice ale unei condiții medicale generale, efectelor persistente ale unei substențe sau unor etiologii multiple.

 Diagnostic demența

 Elementul esențial în demența: dezvoltarea de deficite cognitive multiple (suficient de severe pentru a cauza o deteriorare în funcționarea profesională sau socială și trebuie să reprezinte un declin de la cel mai înalt nivel anterior de funcționare) care includ:

– deteriorarea memoriei (necesară pentru a putea pune diagnosticul de demența) și

– cel puțin una dintre următoarele perturbări cognitive: 

  • afazia (deteriorarea funcției limbajului): în demența indivizii pot întâmpina dificultăți în pronunțarea numelor unor persoane sau obiecte, limbajul poate deveni vag, cu expresii lungi și cu uz excesiv de termeni cu referire indefinită. Se poate manifesta prin:
  1. ecolalie (repetarea a ceea ce este auzit);
  2. polilalie (repetarea într-una a sunetelor sau cuvintelor proprii);
  • apraxie (deteriorarea capacității de a efectua activități motorii în disprețul aptitudinilor motorii, a funcției senzoriale și a înțelegerii sarcinilor cerute, care sunt intacte)
  • agnozie (incapacitatea de a recunoaște sau identifica obiectele, în disprețul funcției senzoriale intacte)
  • perturbările în funcția de execuție SUNT o manifestare comună a demenței.

Elemente și tulburări asociate dementei:

  • persoanele cu demență pot deveni dezorientate în spațiu și pot avea dificultăți cu sarcinile spațiale
  • judecata precară și conștiința redusă a maladiei sunt comune în demență
  • ocazional subiecții pot deveni violenți și îi pot vătăma pe ceilalți
  • pot să apară tulburări ale mersului
  • multiplele deteriorări cognitive ale demenței sunt asociate adesea cu perturbări anxioase, afective și de somn
  • ideile delirante sunt frecvente (în special cele care implică teme de persecuție)
  • halucinațiile pot apărea în toate modalitățile senzoriale dar cel mai des sunt întâlnite halucinațiile vizuale și auditive

Demența de tip ALZHEIMER

  • poate fi:
  1. demența Alzheimer cu debut precoce – inaintea vârstei de 65 de ani sau cu debut tardiv  – după vârsta de 65 de ani;
  2. cu perturbare de comportament  – atunci când există o perturbare de comportament semnificativă clinic (de exemplu agitație, vagabondaj) sau fără perturbare de comportament – dacă perturbarea cognitivă nu este acompaniată de nicio perturbare de comportament semnificativă clinic

În cadrul demenței de tip Alzheimer dezvoltarea de deficite cognitive multiple se manifestă prin:

  • deteriorarea memoriei (deteriorarea capacității de a învăța o informație nouă sau de a evoca o informație învățată anterior, subiecții pot să uite evenimente trăite recent, nume sau numere de telefon) și
  •  una sau mai multe dintre următoarele perturbări cognitive – afazie, apraxie, agnozie, perturbarea în funcția de execuție (planificare, organizare, secvențiere, abstracțizare).

Fiecare dintre aceste deficite cauzează o deteriorare semnificativă în funcționarea socială sau profesională și reprezintă un declin semnificativ față de nivelul anterior de funcționare al subiectului.

Persoanele diagnosticate cu Alzheimer au schimbări bruște de dispoziție (se pot înfuria ușor chiar dacă nu există un motiv plauzibil). De asemenea pot fi confuzi sau suspicioși. În unele cazuri igiena personală este precară, iar ținuta poate fi nepotrivită condițiilor atmosferice.

Evoluția se caracterizează prin debut gradual și declin cognitiv continuu. Însă, este important de știut că, cu cât este tratată mai devreme cu atât evoluția va fi încetinită.

Sursa:   DSM IV

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *