ADHD (Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție) – este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin prezența unor simptome precum: deficitul de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea.
AUTISMUL – este o tulburare centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare (tulburări de spectru autist) considerată a fi una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei.
Atât copiii diagnosticați cu ADHD cât și copiii cu AUTISM prezintă o serie de simptome comune: probleme în a acorda atenție oamenilor, dificultăți de concentrare, stări de agitație, dificultăți de natură socială etc.
Diferențe între ADHD și AUTISM
1. Ce este?
ADHD: O condiție biologică caracterizată prin dificultăți de concentrare, probleme de atenție, energie crescută și impulsivitate.
AUTISM: O serie de condiții de neurodezvoltare care provoacă dificultăți la nivel social, în comunicare și gândire. O caracteristică specifică autismului este comportamentul repetitiv.
2. Ce semne puteți observa la copilul dumneavoastră?
ADHD: Copilul poate să pară ușor distras, nu este atent atunci când discutați cu el și prezintă dificultăți în a urma instrucțiuni. Este ușor isteric din cauza frustrării sau a lipsei controlului impulsului. Prezintă dificultăți în a fi organizat și în a reuși să-și îndeplinească sarcinile. Activitățile pe care nu le consideră plăcute îl plictisesc și nu poate să stea foarte mult timp liniștit la masă, în clasă etc. Îi este greu să fie răbdător și să-și aștepte rândul, fiind mai mereu în mișcare. Întrerupe oamenii, uneori vorbește sau acționează fără să gândească și nu reușește să înțeleagă consecințele acțiunilor sale.
AUTISM: Copilul cu autism evită contactul vizual și/sau fizic. Este predispus la anxietate, frustrare și prezintă dificultăți în comunicare. De cele mai multe ori tendința este de a repeta frazele auzite. Îl deranjează schimbările și nu este foarte abil social. Utilizează mișcări excesive ale corpului pentru a se putea calma. Are dificultăți în a înțelege sentimentele altor persoane. Prezintă probleme de procesare senzorială și are probleme cu conștietizarea în ceea ce privește siguranța și pericolul.
3. Impact la nivel emoțional și social
ADHD: Prezintă dificultăți în a se conforma și a urma regulile sociale, iar din acest motiv leagă cu greutate prietenii. Problemele de atenție pot afecta stima de sine și motivația.
AUTISM: Principalele lupte ale copiilor cu autism sunt legate de înțelegerea socială, comunicare și comportamentele repetitive, Cei mai mulți copii cu Autism vor prezenta dificultăți în a-și face prieteni, în a înțelege alți oameni sau parte a cuvintelor folosite în societate.
4. Cine vă poate ajuta?
ADHD: Medici pediatrii, medici neurologi, medici psihiatrii pentru copii – pot pune diagnosticul și pot prescrie tratamentul.
Psihologi clinicieni – Vor putea diagnostica ADHD și alte probleme de sănătate mintală care pot să apară concomitent (de exemplu anxietatea) și pot evalua problemele de învățare. Cu ajutorul tehnicilor comportamentale vor învăța copiii cum să-și managerieze acțiunile și interacțiunile sau cum să-și folosească eficient timpul.
AUTISM: Medici pediatrii, medici neurologi, medici psihiatrii pentru copii: Vor identifica posibilele semne ale autismului și pot să pună diagnosticul. De asemenea ei vor putea oferi intervenția imediată.
Psihologi clinicieni: Îi vor ajuta pe copii în dobândirea competențelor sociale, în rezolvarea problemelor emoționale și vor constata dacă mai există și alte tulburări asociate acesteia,
! Este foarte importat ca atunci când observați că ceva nu este în regulă cu copilul dumneavoastră să vă prezentați la specialist.
5. Ce puteți face acasă?
ADHD: Stabiliți reguli foarte clare pentru copilul dumneavoastră. Creați rutine zilnice. Împărțiți sarcinile lungi în sarcini mai scurte, oferindu-i pauze. Învățați copilul să folosească liste de verificare, creioane colorate, foi colorate etc. Atunci când doriți să faceți o schimbare în programul copilului oferiți un avertisment prealabil și explicați ce așteptări aveți.
AUTISM: Spuneți foarte clar care vă sunt așteptările și creați rutine zilnice. Atunci când îi explicați o sarcină folosiți-vă de imagini. Creați o zonă sigură în casă unde copilul să se poată relaxa. Bucurați-vă de fiecare mic succes al său, acceptați-l și oferiți-i iubire necondiționată. Recompensați mereu comportamentul pozitiv. Găsiți indicii non-verbale la care copilul reacționează.