ADHD – Tulburarea Hiperactivă cu Deficit de Atenție

ADHD (Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice întâlnite la copii. Potrivit statisticilor 5% dintre copiii de vârstă școlară prezintă simptome de ADHD.

adhdDebutul afecțiunii are loc în copilărie, înaintea vârstei de 7 ani și se manifestă prin hiperactivitate, lipsa de atenție și comportament dezordonat. Pentru a putea pune diagnosticul de ADHD este necesar ca aceste simptome să dureze cel puțin 6 luni.

ADHD este mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete, iar studiile în domeniu cu concluzionat că, fără tratament, 30% dintre copiii afectați ajung delincvenți juvenili. O persoană nediagnosticată la timp și netratată corespunzător se va confrunta cu probleme psihologice, sociale și economice.

Cum recunoaștem un copil cu ADHD?

Există 3 semne principale ale afecțiunii, semne care pot să apară la copiii cu vârsta peste 3 ani:

  1. lipsa de atenție;
  2. hiperactivitatea;
  3. impulsivitatea

Diagnosticul nu este ușor de pus deoarece, trebuie să recunoaștem, aproape toții copiii prezintă aceste semne. Însă, dacă aceste simptome persistă mai mult de șase luni și afectează capacitatea copilului de a participa la activități adecvate vârstei, atunci ar trebui să ne punem un semn de întrebare.

O atenție deosebită trebuie acordată diagnosticării unui copil cu vârsta sub 5 ani, iar un diagnostic la această vârstă fragedă poate fi pus exclusiv de un specialist (medic psihiatru pentru copii sau de un medic pediatru specializat în comportament și dezvoltare).

Cum se manifestă cele 3 semne specifice?

Lipsa de atenție – există o serie de comportamente care ar putea indica faptul că un copil are probleme cu atenția, unul dintre semnele cheie ale ADHD. Iată câteva dintre acestea:

  1. copilul nu poate să fie atent foarte mult timp atunci când efectuează o sarcină sau atunci când adulții vorbesc cu el;
  2. uită sau pierde lucruri, jucării;
  3. uită sa-și facă temele pentru acasă;
  4. atenția îi este foarte ușor distrasă de stimuli minori;
  5. evită activitățile care implică un efort intelectual susținut;
  6. dificultăți în a urma instrucțiunile sau informațiile primite;
  7. nu finalizează activitățile începute.

adhdÎn trecut ADHD era denumit ADD – tulburarea deficitului de atenție, însă în prezent se preferă denumirea ADHD deoarece adesea tulburarea include o componentă a hiperactivității și a impulsivității. Acest lucru este valabil mai ales atunci când este diagnosticat la copiii de vârstă preșcolară.

Hiperactivitatea – semnele de hiperactivitate care ar trebui să vă atagă atenția în caz că le remarcați la copilul dumneavoastră includ:

  1. este incapabil să stea liniștit prea mult timp în același loc;
  2. se plimbă prin clasă/camera chiar dacă ar trebui să stea așezat;
  3. vorbește foarte mult;
  4. are foarte multă energie, face mult zgomot și este într-o permanentă mișcare.

Impulsivitatea – este un alt simptom al ADHD, iar semnele care ar trebui să vă atragă atenția asupra comportamentelor impulsive includ:

  1. nerăbdare extremă;
  2. refuză să își aștepte rândul atunci când se joacă cu alți copii sau când trebuie să răspundă la o lecție;
  3. răspunde la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate:
  4. intervine și întrerupe discuțiile altor persoane;
  5. are dificultăți în a-și controla emoțiile fiind predispus la izbucniri.
!!! IMPORTANT!!!

Toate aceste comportamente pot fi normale la copiii mici și din acest motiv trebuie investigate de către un specialist. Astfel, pentru a pune diagnosticul de ADHD sunt necesare următoarele proceduri:

  1. Evaluarea clinică a copilului
  2. Aplicarea chestionarelor diagnostice
  3. Observarea copilului la școală, acasă, în timpul liber

 

De exemplu, Institutul Kennedy Krieger (KKI) a identificat câteva semne care ar putea semnala prezența ADHD la copiii cu vârsta cuprinsă între 3-4 ani. Iată câteva dintre ele:

  1. comportament agresiv atunci când copilul se joacă cu cei de vârsta lui;
  2. lipsa prudenței în relația cu o persoană necunoscută;
  3. un comportament prea îndrăzneț, chiar neînfricat, care îl poate pune în pericol;
  4. incapacitatea de a sari într-un picior până la vârsta de 4 ani.

ADHD este o tulburare cronică, aproximativ 30-50% dintre copiii diagnosticați vor continua să prezinte simptomele specifice chiar și în viața de adult. Tulburarea este mai frecvent întâlnită la băieți decât la fete, iar cauzele specifice nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, există un număr de factori care contribuie la apariția ADHD:

  1. factorii genetici;
  2. factorii sociali și mediul fizic;
  3. factorii familiali – de exemplu absența mamei;
  4. probabilitatea existenței unor leziuni cerebrale ale fătului în viața intrauterină etc.

Există posibilitatea ca tulburarea să fie moștenită de la părinți dar aceasta nu este o regulă.

adhdCercetările în domeniu au constatat că există și o afectare a funcției unor neurotransmițători – dopamina, noradrenalina – care afectează funcționarea mentală și emoțională. De asemenea, s-a demonstrat că există o diferență între dimensiunea anumitor părți ale creierului copiilor diagnosticați cu ADHD comparativ cu a celor care nu au acest diagnostic.

Din păcate nu există nicio posibilitate de a preveni dezvoltarea ADHD însă pot fi luate o serie de măsuri pentru reducerea riscului. Însă, cu tratament adecvat majoritatea copiilor diagnosticați au șanse foarte mari să-și îmbunătățească comportamentul.

 

Sursa:

https://www.healthline.com/health/adhd/toddlers#Diagnosis7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_hiperchinetic%C4%83_cu_deficit_de_aten%C8%9Bie

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *