Încrederea în sine nu este doar un ideal motivațional, ci un proces viu, clădit în timp, care modelează felul în care alegem să ne privim și cum alegem să acționăm în societate. Înțelegerea ei începe cu clarificarea a două concepte înrudite, dar diferite: stima de sine și autoeficacitatea (self-efficacy).

Stima de sine vs. Autoeficacitatea

Sima de sine se referă la cât de mult ne apreciem pe noi înșine, la sentimentul nostru global că merităm să fim bine, iubire, respect. Este evaluarea afectivă a propriei valori.

Autoeficacitatea, pe de altă parte, este credința că avem capacitatea de a duce la bun sfârșit sarcini concrete, de a înfrunta provocări specifice. Se referă mai mult la „a putea” decât la „a merita”.

Studiile arată că aceste două dimensiuni sunt corelate, însă influențează viața în mod diferit. De exemplu:

  • Chen et al. (2004) au observat că autoeficacitatea generală este mai strâns legată de variabile motivaționale, în timp ce stima de sine are o legătură mai puternică cu stările afective. 
  • Într-un studiu cu studenți, desfășurat în Jakarta, atât stima de sine, cât și autoeficacitatea au contribuit semnificativ la reziliența academică, dar autoeficacitatea explică o parte mai mare din variabilă.

Dacă vorbim despre încrederea în sine putem discuta ca despre un mix sănătos între stima de sine și autoeficacitate, mix care influențează multe domenii ale vieții:

  • Decizii în carieră: persoanele cu stima de sine și autoeficacitate mai ridicate au mai puține dificultăți în a decide ce cale profesională să urmeze și au un nivel de „flourishing” mai mare (adică o stare generală de bine)
  • Viața profesională: în profesii care implică un nivel crescut de stres, (de exemplu domeniul medical) persoanele cu autoeficacitate și stimă de sine ridicate sunt mai puțin vulnerabile la burnout și mai predispuse să rămână în domeniu. 
  • Integrare socială și funcționare: de exemplu, în cazurile persoanelor cu  probleme locomotorii, stima de sine și autoeficacitatea sunt printre cei mai puternici predictori pentru cât de mult participă la viața socială sau la activitățile zilnice.

Strategii dovedite pentru creșterea încrederii în sine

Iată câteva căi susținute de studii, pe care le putem urma, pas cu pas, blând, ca să ne creștem încrederea în sine:

1. Experiențe de succes (mastery experiences)
Să începem cu reușite mici. Fie că este vorba de un proiect, un discurs scurt, o sarcină nouă, fiecare reușită stimulează autoeficacitatea și, implicit, și stima de sine.

2. Modele și observație socială (vicarious learning)
Să privim la alții care trec prin provocări similare și reușesc. Dacă vedem oameni reali, nu neapărat „eroi”, care fac asta, și ne identificăm cu ei, credința noastră că și noi putem crește.

3. Îndrumare și susținere verbală (social persuasion)
Cuvintele contează. Feedback-ul pozitiv, încurajările, recunoașterea sinceră, toate ajută. E important ca aceste mesaje să fie credibile și să vină de la cineva în care avem încredere.

4. Gestionarea răspunsului emoțional și fizic
Atunci când ne simțim anxioși, când corpul și mintea reacționează la stres, asta poate eroda încrederea. Practici precum mindfulness, respirație conștientă, relaxare, exercițiu fizic regulat pot crește rezistența la emoții dificile.

5. Setarea de obiective specifice și progresive
Obiective SMART (specific, măsurabil, realizabil, relevant, limitat în timp) ne permit să urmărim progresul. E important să celebrăm fiecare mic pas, nu doar marile realizări.

6. Cultivarea compasiunii de sine
Să fim blânzi cu noi când greșim. Studiile sugerează că auto-compasiunea poate proteja stima de sine și bunăstarea emoțională. În loc să ne criticăm, să învățăm din eșec, să ne ridicăm cu blândețe.

         Te invit…

…să-ți imaginezi că încrederea în sine este un pod între CINE SUNTEM și CINE VREM SĂ DEVENIM. Clădim fiecare bucățică a podului prin experiențe, mici reușite, sprijin, compasiune, din toate momentele în care spunem ”pot” și când primim validare.

Este un drum care cere timp, răbdare, dar și curaj: curajul să ne privim imperfecțiunile, să le acceptăm ca parte din poveste, și să continuăm. Pentru că atunci când încrederea în sine crește, fiecare zi devine un spațiu unde putem fi mai autentici, mai hotărâți, mai conectați cu noi înșine și cu ceilalți.